Deratizare

Deratizarea are un rol foarte important, întrucât rozătoarele constituie un mare pericol de transmitere a unor boli şi pierderi economice. De aceea, deratizarea se efectuează în mod continuu şi ritmic (în general o dată la 3 luni), în scopul împiedicării refacerii rapide a populaţiei de dăunători. Fiind bine cunoscut rolul rozătoarelor în transmiterea unui număr mare de boli bacteriene, virotice şi parazitare, atât la om cât şi la animale, deratizarea previne şi combate trasmisia acestor boli de către rezătoare, prin muşcătură sau contact. Printre cele mai cunoscute boli răspândite de şoareci si şobolani se află trichineloza, leptospiroza, bruceloza, febra aftoasă, gastroenterita virotică, antraxul, turbarea, toxiinfecţiile alimentare etc.

Caracteristicile biologice ale rozătoarelor:

1. Prolificitatea rozătoarelor (sunt cele mai prolifice mamifere):
   • Maturitate sexuală timpurie: 1,5 - 3 luni
   • Perioada de gestaţie scurtă: 21 de zile
   • Gestaţii frecvente (2-8/an)
   • Număr mare de pui la naştere (4-12)
2. Capacitatea de adaptare a rozătoarelor explică răspândirea şi rezistenţa acestora
3. Regimul de hrană al rozătoarelor - consum exagerat de hrană în comparaţie cu mamiferele mai mari
4. Structura dentiţiei - creşterea ei continuă (incisivii) obligă la „roaderea continuă”, astfel s-ar produce malformaţii dentare

Importanţa deratizării

Este foarte important să cunoaştem speciile de rozătoare foarte bine şi modul lor de viaţă pentru a putea interveni cât mai eficient în combaterea lor. Caracteristica cea mai importantă a rozătoarelor este prolificitatea lor. Au maturitate sexuală (16-21 de zile), gestaţii frecvente (2-8 pe an), numărul mare de pui la fiecare naştere (4-12) sunt factorii care fac din aceste animale cele mai prolifice mamifere.

O altă caracteristică importantă este capacitatea lor de a se adapta. Acest lucru explică răspândirea şi rezistenţa lor.

Rozătoarele consumă, în general, în raport cu mamiferele mai mari, de 10 ori mai mult decât acestea (un şoarece de câmp consumă în 24 de ore o cantitate de hrană care depăşeşte cu 50-70% propria sa greutate).

Alegerea momelilor toxice şi condiţionarea acestora solicită cunoaşterea amănunţită a exigenţelor de nutriţie mai ales la grupul rozătoarelor sinantrope şi peridomestice. Chiar alegerea metodei de deratizare este direct influenţată de regimul de hrană al rozătoarelor. După cum ştim, rozătoarele pot transmite un număr foarte mare de boli bacteriologice, virotice şi parazitare atât la om, cât şi la animale.